Comunicat
de presă:
Asociaţia
ZervasArt.RO, Afiliată Federaţiei
Române a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor UNESCO
în parteneriat cu Filiala Pictură Bucureşti a UAP din România vă invită să vizitaţi SALONUL MIC BUCUREŞTI
2015, ediţia a IX-a (SMB9 mixed media), „THE BOX”, care va avea loc la Centrul
Artelor Vizuale, Galeria Căminul Artei (parter – etaj), Str. Biserica Enei 16,
Bucureşti, in ziua de marţi 21 Aprilie, ora 19.00
La
deschidere au susținut
un Recital: Gabriel Bălașa
și
invitaţii săi.
Expoziția va fi deschisă în
perioada 21 Aprilie – 2 Mai 2015 între orele 11-19 (S-D închis).
Critic
de artă: Constantin Hostiuc
Curator:
Ionuţ Theodor Barbu
Participanti:
ANGELICA
ALEXA, ADRIANA BĂDESCU, MARIUS BARB, IONUŢ THEODOR BARBU, OLIMPIA HINAMATSURI
BARBU, CARMEN BAZILESCU, ARINA CRISTINA BICAN, OANA BÎRCĂ, OTILIA BORŞ, ADRIAN
BRANEA, AUREL BULACU, MARCEL BUNEA, MARIUS BURHAN, MIHAI CARANICA, RĂZVAN
CARATĂNASE, HERMINA CASATA, DANA CATONA, ILIE CHIOIBAŞ, MARIA CIOATĂ, MIRCEA
CIUTU, TEODORA COLTOFEAN, LIANA CORB, ELISABETA CRISTEA, MARIUS CRISTEA, HORIA
CRISTINA, ELENA DĂSCĂLESCU, CRISTIAN DIACONESCU, MARINELLA DUMITRESCU,
DRĂGULELEI ELENA DUMITRU, LIVIU EPURAŞ, DANIELA FRUMUŞEANU şi JOANNE LUONGO, MARIA FURŢEA, VESA MARIANA GAVRILĂ,
ALEXANDRU GHEORGHE, CRISTIAN GHEORGHIŢĂ, MARIN GHERASIM, PETRE EMANUEL GHERGU,
CARMEN GÎTLAN, CONSTANTIN GRIGORUŢĂ, BERCU FELICIA GROSU, DOINA HORĂTĂU,
PETRONELA IACOB, IULIAN IFTODIU, CONSTANTIN OVIDIU IONESCU, ROXANA IOANA
IONESCU, BOGDAN IORGA, IRINA IOSIP, CLAUDIA LAZĂR, CRISTINA LAZĂR, PETRU
LUCACI, RODICA MAGDAN, RALUCA MANCIU, ALINA MANOLE, DANA ILEANA MARINESCU,
VENUS MARIAN MATEESCU, COSMIN MATEI, EMIL MICA, RĂZVAN PAUL MIHĂESCU, ELENA
MIHAIL, GEORGE PAUL MIHAIL, FLORIN MOCANU, MIHAI MOLDOVANU, LUCIAN MUNTEAN,
MIRCEA MUREŞAN, CLAUDIA VIORICA MUŞAT, CRISTIAN NEAGOE, COSTIN NEAMŢU, LISANDRU
NEAMŢU, CRISTINA NEDELEA, CIPRIAN PALEOLOGU, HORAŢIU DAN PANAIT, ANA MARIA
PANAITESCU, SILVIU PARAŞCAN, ANDREI PĂRĂUŞANU, COSMIN PAULESCU, OANA PAVELESCU,
LUMINIŢA PERŞA, MARIEA PETCU, VASILE POP NEGREŞTEANU, AURORA POPA, ANCA
POPESCU, CORA POSTELNICU, CĂTĂLIN PRECUP, VASILE RAŢĂ, GHERASIM ALINA RIZEA,
ANDREI ROMOCEAN, LIVIU RUSSU, ALEXANDRA ANDREEA RUSU, EUSEBIO SPÎNU, FLORIN
STOENESCU, FLORIN STOICIU, IOANA LAVINIA STREINU, EMANUELA SZABO, FLORICA
TĂNASE, VASILE TOLAN, ALEXANDRA TUDOSIA, OANA UNCIULEANU, ALEXANDRA UNGUREANU,
MIHAI UNGUREANU, CORNELIA UNTILOV, DANIELA VASILIU, ROLAND VASILIU, NAIANA
VATAVU, POPESCU NORICA VEŞCĂ, NICOLAE ZÎMBROIANU
Membrii
Comisiei de jurizare:
Emilia
Persu, Cezar Atodiresei, Marius Barb,
Constantin
Hostiuc şi
Lisandru Neamţu
PREMIUL
SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
BOGDAN
IORGA
PREMIUL
SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
DORINA
HORĂTĂU
Nominalizaţi
pentru PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de UAP din România:
OVIDIU
CONSTANTIN IONESCU,
MIRCEA
MUREŞAN
PREMIUL
SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
MIHAI
UNGUREANU
PREMIUL
SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
MIRCEA
CIUTU
Nominalizaţi
pentru PREMIUL SMB9 mixed-media acordat de Filiala Pictură Bucureşti:
CLAUDIA
MUŞAT,
IULIAN
AUGUSTIN IFTODIU
Constantin Hostiuc
Din laturile
cubului, Salonul Mic, 21 Aprilie 2015, Căminul Artei
Cea de-a noua ediţie a
Salonului Mic aş aşeza-o sub semnul căutării şi redescoperirii normalităţii
lumii artistice locale, a reintrării ei pe direcţia bună, rodnică a lucrurilor,
cu neputinţă de gândit în lipsa acelei nobile atitudini care în istoria
civilizaţiei s-a numit philantropia,
iubirea de oameni, restrânsă mai recent la noţiunea - încă plină - de generozitate. Şi înţeleg prin aceasta invitaţia adresată tuturor celor
doritori de a fi prezenţi aici, selecţia critică necesară decelării celor mai
bune contribuţii creatoare (să-mi fie iertată „pledoaria” pro-domo, dar numai
în baza unei alegeri critice bine motivate poate exista progres şi ierarhie,
pentru că valoarea în artă nu este democraţie aplicată, elita nu are nimic de-a
face cu numărul, ci numai cu selecţia) şi mai ales deschiderea uriaşă a temei
propuse, temă deodată reflexivă şi estetică, de largă cuprindere, aşa cum voi
arăta în continuare.
Pot fi numite trei tipuri de
referinţe posibile la tema centrală a manifestării, „Cubul”, toate descriind
natura duală a acestui obiect-pretext, ce se adreseaza deodată pământescului, concretului, dar şi suprafirescului, ordinii
spirituale (de observat că semnul crucii, care „rezultă” din desfăşurarea
cubului este în sine un semn al alăturării celor două lumi, terestră şi
celestă).
Pentru început, câteva vorbe despre
ce anume înseamnă cubul în marile curente de gandire. Desigur, nu vom recapitula istoric întreaga devenire a acestei forme
simbolice, dar considerăm obligatoriu de rememorat, ca instanţe culturale de
mare forţă memoria platonică, acolo
unde cubul, pentru că descrie cele trei dimensiuni văzute şi cunoscute ale
lumii, este semnul pământului, respectiv Cubul
spaţiului din înţelepciunea iudaică, cu multiplele sale interpretări ale
destinului şi psihologiei umane personale guvernate de astre, zodii, numere –
din punctul central al universului cunoscut, omul este dominat de trei instanţe
diriguitoare care îi modelează acestuia existenţa, iar cele 3 axe matematice
devin 3 linii de evoluţie. Să mai notăm şi că pentru lumea orientală, pătratul
şi „dezvoltarea” lui, cubul, de regulă imperfect, este deasemenea un simbol al
universului, al necuprinsului, al închiderii care ne / care ni se deschide.
De un mare interes pentru cotidianul de zi cu zi şi
pentru metamorfozele lui se dovedeşte a fi cubul zidit, arhitecturat în diferite variante, dintre care acelea istoric mitice
cu mare rezonanţă sunt templul elin sau cubicula romană, spaţii care păstrează
sensul de spaţiu privat, intim, de loc al secretelor descoperite sau bine
disimulate. Mai spre zilele noastre, referinţa arhitecturală ne duce, în linii
mari, fie la casele interbelice moderniste, geometrii raţionale ridicate spre a
adăposti destine moderne sub semnul funcţionalismului sau la nu mai puţin
faimoasele spaţii muzeale „clasice” intrate în conştiinţa publicului şi a
amatorilor cunoscători drept „cuburi albe”, adăposturi laice ale capodoperelor
mai vechi sau mai noi. Aici am adăuga, desigur, ca referinţă culturală şi
cultuală însemnată, altarul Kaaba de la Mecca, piatra sfântă a lumii mahomedane, semn puternic al prezenţei şi
rezistenţei unei culturi care a dat nu puţine opere de artă patrimoniului
universal.
Dar ceeace ne interesează cu
adevărat, cu greutate faţă de aceste spaţii care fac umbră pământului este mai ales contactul omului cu ele, umplerea
spaţiului de atitudine umană – poţi fi centru al unei lumi care se
auto-determină şi a cărei raţiune eşti, după cum poţi fi şi prizonierul
acesteia, om închis. Pe de altă parte, poţi fi exterior acestui claustru (fie străin, fie ins izgonit, fie cel
care poate privi, cu detaşare, întâmplările din
cubul stăpânit prin vedere şi înţelegere). Construcţia-cub
revelează, astfel, dubla natură a arhitecturii (de spaţiu exterior şi spaţiu
interior) şi atrage atenţia asupra acestei discipline ca fenomenalitate, pentru
care zidul este în cele din urmă transparenţă, element care separă şi uneşte,
mediu, construct mental înainte de a prinde carne, uneori independent de
materie. Căci arhitectura, la bază, este idee.
În cele din urmă, ne vom face datoria de a semnala unele
repere estetice cunoscute, căci nu îndoim că artiştii participanţi la expoziţie
vor fi răsfoit din nou albume de artă în căutarea unui dialog cu istoria
artelor, unde au putut revedea cubul deformat şi pătratul magic din Melancolia lui Durer (1514), s-au putut
gândi la camerele obscure ale maeştrilor flamanzi şi
renascentişti italieni, l-au revăzut cu ochii minţii pe David al lui
Michelangelo prizonier în cubul pietrei, au revizitat câteva idei şi capodopere ale cubismului, cu deosebire
Cutiile duchampiene din 1914 şi 1936, şi vor fi reţinut, fără doar şi poate,
strania operă a lui Dali din 1954, Crucificarea
în Hipercub, prilej de numeroase studii şi speculaţii în înalta lume a
ideilor aplicate artei. Nici spaţiul românesc n-a
rămas dator temei, sculptura lui Paul Neagu a cochetat îndelung, în încercarea
de
a-şi stabili temeiurile, cu
geometriile raţionale şi estetice ale cubului, aşa cum s-a putut vedea recent
în una din expoziţiile dedicate artistului de la Galeria Unarte.
Dincolo de toate acestea, viaţa
atinsă de estetic, uneori şi de metafizic, ne reţine atenţia cu banalele jocuri
de zaruri (ale căror conotaţii de luptă sau de întâlnire cu destinul sunt binecunoscute), cu disciplina
secretă a cubului rubic ori ne poate şoca prin ipostaze care ţin de domeniul
extraordinarului în genul artefactului-cub descoperit la Salzburg, dotat cu un
câmp gravitaţional propriu, pentru o vreme aflat în Muzeul
din Linz, mai apoi dispărut. Toate acestea ne revelează un aspect cumva mitic
şi mistic al cubului, ca prezenţă şi semn de hotar între lumile văzutului şi
spiritului, ale concretului şi gânditului,
semn care adăposteşte în el viaţă, mişcare, tensiune, forţă ziditoare şi
poetică. Sunt motive întemeiate, cred, pentru a încheia această „aventură” a
redescoperirii geometriei care se auto-închide cu „Lecţia despre cub” dăruită
nouă de unul dintre cele mai mari spirite ale acestui loc, încununatul cu
premiul Herder poet Nichita Stanescu:
„Se ia o bucată de piatră / se ciopleşte cu o daltă de sânge,
se lustruieşte cu ochiul lui Homer, / se răzuieşte cu raze / până cubul iese
perfect.
După aceea se sărută de nenumărate ori cubul cu gura ta, cu gura altora /
şi mai ales cu gura infantei.
După aceea se ia un ciocan / şi brusc se fărâmă un colţ de-al cubului.
Toti, dar absolut toţi zice-vor :
- Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colţ sfărâmat!”